Editoriale

Marketingul fetei de măritat

În oraşul în care am copilărit era o uliţă care mă atrăgea mereu. Mirosea frumos a cafea, a „bebeluşi” (nişte cornuri dolofane cu rahat, delicioase!), a ciubuc şi a „lucruri bune”. Aromele te aduceau de departe şi-ţi scoteau banii din buzunar imediat ce treceai pragul prăvăliilor. Magazinele aveau „mandatari”, adică un fel de patroni din vremea comunismului. Erau armeni, greci şi evrei. Românii erau doar clienţi şi aşa au şi rămas, chiar şi în timpurile în care şi-ar putea fi proprii stăpâni.

Armenii, grecii şi evreii aveau un dar aparte de a te atrage înspre afacerea lor, dar despre care am aflat mai apoi că se cheamă marketing, adică acea ştiinţă care face diferenţa dintre o marfă care moare în raft şi alta care aduce profit.

La marketingul ăsta sunt tari americanii, care ne-au convins că hamburgherul este pârjoala perfectă (alea moldoveneşti sunt doar chiftele indigeste), iar sucurile de la cutie sunt băuturile de care nimeni nu ar trebui să se lipsească. Aşa se fac afacerile, printr-o promovare corectă şi prin prezentarea tuturor avantajelor, nu prin aşteptare şi dorinţa de a fi descoperit.

Am văzut că mulţi dintre români sunt încă la stadiul Frumoasei din Pădurea Adormită. Încă mai speră că va veni odată Prinţul investitor şi-i va scoate din foame, îi va ajuta să-şi pună pe roate afacerile sau le va valorifica talentele. Greşit! Atitudinea asta este cea mai sigură cale spre spitalul de nebuni ori spre statutul de asistat social. Am văzut multe afaceri promiţătoare care se sufocă fiindcă proprietarii nu ştiu să vândă şi să se vândă. Nu ştiu să-şi valorifice atuurile, confundă modestia cu teama şi se plâng că totul merge prost în jur. Da, au dreptate şi le recomand un curs intensiv de branding personal şi altul de marketing. Totul pe lume este o vânzare, un schimb şi câştigă cel care are mai multă abilitate în a se promova, capitol la care încă stăm prost.

Ne plângem că nu vin turişti suficienţi, deşi avem ce să le oferim, suntem ranchiunoşi pe cei care ne fură cârnaţii de sub nas şi îi transformă în branduri şi murim de invidie când vedem cum creşte vila vecinului, care a înţeles rostul imaginii şi a marketingului nu numai în afacerile personale, ci şi în gestionarea propriei vieţi. Dacă aş fi ministru al educaţiei aş introduce noţiuni de psihologie şi marketing încă din clasa întâi. Copiii trebuie să înveţe de mici să-şi cunoască valoarea, să ştie care le sunt punctele tari şi cum să le ridice pe cele slabe şi să refuze mereu să-şi încredinţeze puterea personală celor din jur.

Marketingul personal este o materie de studiu la care aş da testări lunare şi aş introduce-o inclusiv la bacalaureat, ca probă eliminatorie. Dacă nu ştii să te promovezi, nu vei reuşi niciodată să te impui nici măcar în faţa oglinzii, darămite în lume. Decât să ne tot plângem de milă, mai bine ne-am uita să vedem cum au reuşit cei care sunt în vârful piramidei şi n-ar fi rău să luăm niscai lecţii de comerţ.

În definitiv, în viaţă totul este un schimb, depinde doar moneda în care plăteşti. Şi dacă tot vorbim despre marketingul personal, îmi vine în minte o explicaţie simplă, pe care am auzit-o tot de la „mandatarii” de pe uliţa cu arome de cafea – „Degeaba ai fată de măritat dacă o ţii în casă“.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *