Editoriale

La vita e bella!

Nu voi mai scrie despre criză, nici despre virusul care ne-a dat viața peste cap, nici despre sărăcie, voi ignora şi dispreţul cu care unii s-au obișnuit să-i trateze pe cei din jur, iar peste scuipatul unora voi trece o umbră de parfum, cu care îmi voi alinta obrazul înroşit de batista cu care mi-am şters lacrimile de furie.

Voi ignora şi ameninţările de viitor incert care m-au obligat să fac slalom nervos, să zâmbesc amabil când mintea îmi alerga după variante pentru o stare de bine. Părinţilor mei le voi trimite un gând cald şi mă voi preface că nu le văd tristeţea de pe chip când privesc, din când în când, la diplomele care arată pe unde mi-am tocit eu coatele, iar ei şi-au cheltuit din banii cu care poate ar fi dorit să-şi ofere şi altceva decât bucuria unei odrasle instruite la şcoli odată înalte, astăzi transformate în fabrici de şomeri.

Dorinţei mele de schimbare îi voi propune două variante: îmi cumpăr un rucsac şi o pereche de bascheţi (după care am tânjit în copilărie) şi mă transform în globe-trotter sau fac o regresie în timp şi redevin copil.

Prima variantă este foarte tentantă fiindcă mereu mi-au plăcut călătoriile. Mi-am dorit să cunosc oameni din alte locuri, obiceiuri şi culturi ale multor popoare, să-mi fac cât mai mulţi prieteni, alături de care să mă bucur cât mai mult timp. Şi apoi, nu-i chiar rău să fii  globe-trotter. Faci sport, adică lupţi cu sedentarismul şi cu inerţia, nu ai nevoie de haine de fiţe, în lipsa cărora eşti catalogat calic, în ciuda unui anumit statut social, bani prea mulţi nu cheltui fiindcă te înscrii pe lista de adopţii a primăriilor  din localităţile vizitate, iar ca sol de pace şi de prietenie, gazdele te hrănesc şi te culcă. Aş rezolva şi problema facturilor fiindcă nefiind acasă nu consumi, deci nu ai ce plăti și uite așa vor dispărea și grijile. Nici cu dorul de cei dragi nu ai cine ştie ce probleme fiindcă mess-uri sunt peste tot, mailuri la fel, iar telefoanele, scăpate de corvoada abonamentului, te servesc oricând, prin intermediul unei cartele.

Varianta de călător în jurul lumii nu-i de neglijat atunci când te-ai săturat de tot ceea ce vezi în jur. Poţi oricând să-ţi acunzi scârba faţă de cei care decid pentru tine sub masca aventurierului, a purtătorului unui mesaj de pace şi de prietenie către toţi locuitorii lumii, transmis prin viu grai şi nu prin facebook, şi cel mai important lucru, poţi vedea cum reuşesc multe state să aibă grijă de muritorii lor de rând. Singurul efort ar fi cel al mersului pe jos, dar care, până la urmă, aduce beneficii în planul sănătăţii, scăpându-ne de un lest organic despre care nutriţioniştii spun că ar fi rezultatul hranei nesănătoase. Eu aş spune că este doar mâncare de proastă calitate, dar ieftină.

Al doilea plan al dorinţei mele de schimbare ar avea la bază tot o călătorie, dar în timpuri trecute şi nu din motive de nostalgie, ci de experienţă netrăită. Aş vrea să mai fiu astăzi copil nu doar ca să scăp de griji, ci ca să pot privi viaţa cu alţi ochi şi să învăţ lucruri care astăzi îmi lipsesc. În primul rând, aş da zilnic extemporal la „Experienţe de viaţă”, o materie inexistentă, dar care ar trebui inventată fiindcă dacă noi nu ştim, măcar să învăţăm de la alţii cum trebuie să trăim. Aş învăţa să deschid ochii mari înainte de a-mi arunca alţii cu praf  în retină ca să mă orbească şi să aibă privilegiul de a-mi arăta, cândva, lumina, aş râde mai mult ca să ştiu mai târziu cum e să faci mişto de alţii, aş dansa şi aş fredona un imn al libertăţii personale, ca să nu fiu nevoită, peste ani, să joc după cum îmi cântă alţii.

Din şcoală cred că aş păstra doar manualele de aritmetică (nu de matematică, să fie clar) ca să ştiu să adun cât mai mulţi bani, să scad datoriile, să înmulţesc profiturile şi să nu împart câştigurile cu un stat care nu mă ajută cu nimic, cărţile de sociologie, din care să îmi exersez tehnica de persuasiune (a se citi discurs de prostire a celor mulţi) şi cele de religie, din care le explic tuturor ca nu-i bine să întorci nici un obraz. Cine ştie cine mai scuipă în el…

În rest, aş încerca să adun experienţe care să mă ajute să-mi împlinesc destinul şi să pot trăi o viaţă care să includă şi amintiri, nu numai planuri pentru un viitor incert. Viaţa este ceea ce trăim zi de zi şi poate a venit vremea să pricepem acest lucru şi să nu mai aşteptăm să ne schimbe alţii soarta. Noi înşine trebuie să ne fim soluţia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *