Noutăți

Daniel vrea să fie prietenul tău. Ajută-l să contruiască o lume mai bună!

Lui Daniel îi place să se joace. Este un băiețel isteț, dornic să aibă prieteni, să se bucure de daruri și să ofere iubire. Povestea lui este cea a unui copil cu un viitor care depinde de noi, de comunitate și de oamenii care se implică în a oferi sprijin celor din jur.

Pe când avea mai bine de doi ani, părinții au observat că micuțul nu este prea vorbăreț și că folosea mai mult gesturile în a arăta ceea ce îi dorea. „Întindea mânuța, își arunca privirea către obiectul dorit și cam atât. Atunci a fost momentul în care am decis să apelăm la sprijinul unui medic neurolog”, a povestit, printre lacrimi, mama lui Daniel.

Primul pas fiind făcut, părinții au început să caute lămuriri care, sperau ei, să-i conducă, la final, spre un diagnostic care să le ajute copilul. Nu știau că drumul va fi lung, că vor alerga într-un labirint din care le va fi greu să iasă. Uneori, imposibil dacă pierzi din curaj și renunți. Inima și dragostea mamei au fost mai puternice decât un inamic invizibil, care pare-se că voia să pună stăpânire peste Daniel. „Neurologul ne-a spus că are o întârziere în limbaj și ne-a recomandat să apelăm la ședințele de logopedie. Nu părea să fie greu, mai ales că sunt mulți specialiști. Am lucrat mult, chiar în ședințe de trei-patru ori pe săptămână”, a continuat mama povestea copilului.

Fărâma de speranță oferită la gândul că un logoped l-ar putea ajutat definitiv pe Daniel începerea să se destrame. „Trecuseră câteva luni de când lucram, iar micuțul meu nu evolua. La fiecare jumătate de an mergeam la medicul neurolog, dar nimic nu părea să fie bun. Toată lumea vorbea despre o întârziere în limbaj, însă tratamentele aplicate nu păreau să o corecteze”, a șoptit mama lui Daniel. Deja intraseră într-o cursă contra cronometru cu timpul, cu care nimeni nu face alianțe. Doar clipa decide și doar clipa știe când lucrurile vor merge pe un făgaș bun, când vorbele lui Daniel, atât de așteptate, vor rosti o poveste frumoasă despre autism.

Autism? Cum așa? De unde?”, par să fi răsunat cuvintele părinților feciorului cu părul ca soarele. După ce a văzut că ședințele de logopedie nu sunt tocmai cele de care Daniel avea nevoie, mama lui a căutat alte răspunsuri. Alte drumuri, alte emoții, alți oameni aduși în viața ei. „O prietenă stabilită la București mi-a povestit despre un medic și m-a încurajat să merg și să cer o părere. Poate este nevoie de alt sprijin, de o altă evaluare. Și așa a fost. Medicii de la centrul din București unde am ajuns au spus că Daniel are elemente de tulburare din spectrul autist. Ne-au spus că micuțul nostru are nevoie de terapie și că ar fi fost bine dacă începeam mai demult. Am simțit atunci cum tot Cerul se transformă în cenușă și mi-am spus că voi face tot ceea ce pot pentru a-l ajuta, a adăugat mama copilului, apoi și-a lăsat lacrimile să-i cuprindă chipul și să-i spele sufletul de o durere imensă. Cum poți accepta tu, ca părinte, că micuțul tău căruia i-ai deschis un cont în Univers va avea astfel de probleme și, mai mult, că lumea în care trăiește nu-l va ajuta? Cum poți să speri la o viață frumoasă pentru cei mici când vezi că oamenii îi dau la o parte pe cei care nu le seamănă?

De la București la Iași, drumul a fost ca o linie de graniță dintre bine și rău. Mirela știa doar că va trebui să-l ajute și să-și smulgă copilul din mâinile unui dușman nevăzut și neștiut – autismul. „Am căutat pe Internet informații, am făcut o listă cu centre, am luat legătura cu terapeuții, dar, fiind în august, o lună a concediilor, am primit refuzuri elegante și amînări. Într-un final, am găsit un terapeut care ne-a recomandat Asociația Surâsul Albastru, și am obținut o programare, în urma căreia Daniel a fost înscris pe lista de terapie”, am aflat de la mama băiatului.

 E greu de crezut că doar o poziție pe o listă de terapie poate aduce atâta bucurie, dar pentru Mirela așa a fost. Din septembrie, de când micuțul a început să lucreze cu magicienii sufletului de la Asociația „Surâsul Albastru”, rezultatele au fost mai mult decât bune. Progresele sunt majore, iar acum  Daniel vorbește mult mai bine, nu mai este timid, știe să-și facă prieteni și să-i păstreze. Îi place să se joace în parc cu mingea, se concentrează mai ușor, îndeplinește mai bine cerințele care i se dau. Îi place să facă Lego, puzzle, îi place să înoate, să meargă în parc, să se joace cu mingea. Iubește viața în natură, animalele și toate ființele.

Pentru el, părinții și toți cei ce lucrează cu micuții cu tulburări din spectru autist își doresc să știe și să simtă că au un loc al lor, că sunt valorizați, că talentele le sunt puse în valoare. Sunt copii buni, retrași, dar cu ajutorul nostru vor lega multe prietenii!

„Surâsul Albastru“ este o asociație nonguvernamentală, cu personalitate juridică română, înființată în 2012, și este licențiată ca prestator de servicii sociale – terapie persoane diagnosticate cu autism de către Ministerul Muncii. În 2014, a deschis Centrul Multifuncţional de Servicii Sociale Comunitare pentru Persoane cu Dizabilităţi, unde a oferit terapie la peste 200 de copii. Grupul de terapeuți lucrează zilnic cu micuții, iar rezultatele se văd. În cei cinci ani de activitate au fost recuperați mulți copii, care merg acum la grădiniță sau la școală, în învățământul de masă. Viziunea asociației este schimbarea percepției la nivel de societate a ideii de autism asociată unei persoane condamnată pe viață, în autism – persoana specială cu posibilitatea de integrare și autonomie, care poate aduce contribuții comunității în care trăiește.

Dacă doriți să sprijiniți asociația, puteți face donații în contul IBAN: RO31BRDE240SV04984172400 BRD IAȘI.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *