Interviuri

„Societatea de azi e plină de Chirițe cu pregătire minimă și aspirații maxime”

Dialog cu actriţa Ada Milea despre teatru, muzică şi plăcerea de a aduce bucurii publicului

Cea de-a XII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Publicul Tânăr, derulată în toamna anului 2019 la Iaşi, a avut un prolog cu „Chiriţa în concert”, după Vasile Alecsandri și Matei Millo, un spectacol-concert de Ada Milea. Am stat de vorbă cu Ada despre muzică, teatru şi bucuria de a fi scenă.

– După „Apolodor”, aţi revenit la Iași cu spectacolul „Chirița în concert”. Cum va venit ideea unui un musical despre Chiriţa?

– N-a fost ideea mea… Eu aș fi preferat multe alte texte de pe lume, dar Teatrul Naţional din Cluj m-a cucerit cu fraza „Tu lucrezi cel mai bine pe texte care nu îți plac”. Nu că nu-mi place, dar sunt o mulțime de lucruri care în omul de azi nu mai rezonează ca pe vremuri. Totuși, cu actorii din Cluj cred că pot încerca orice. Am lucrat mult împreună și mi-am dat seama că nu mă tem de Chiriţa, iar Anca Hanu (actriá din rolul principal – n.r.) e fantastică. Ne-am „agățat” de lucrurile valabile și azi, ignorându-le sau transformându-le pe cele moarte odată cu trecutul, am combinat textele în jurul personajelor consistente și ne-am jucat melodios cu rezultatul. A fost superb, ne-am distrat teribil, iar bucuria publicului ne face să credem că distracția asta e contagioasă.

– Ce anume v-a plăcut la Chirița atât de mult încât ați făcut și un spectacol?

– Personajele. Societatea de azi e plină de Chirițe cu pregătire minimă și aspirații maxime.

– Propuneți publicului piese non-conformiste, cu mult umor, foarte bine primite. Unele chiar cu atitudine de manifest. Ce vă inspiră? De ce non-conformism? De unde vine?

– Din tristețea de la baza umorului. Râsul e o armă. Nu știu căt e de eficientă, dar în lupta cu prostia, hoția, ignoranța, lașitatea, vanitatea cred că râsul promovează o variantă mai bună a ființei umane.

– Aş schimba registrul şi aş vira către teatru. Ce vă place la actorie și ce v-a adus? Dar muzica? Ce daruri v-a făcut muzica?

– Teatrul mă face să dau prioritate gândurilor, iar melodiile sunt o consecință. Eu nu pot gândi în structuri sonore lipsite de personaje și situații. Habar n-am ce să fac cu sunetul dacă nu-l văd într-un context.

– La Iași aveți un colaborator foarte bun, Bobo Burlăcianu. Cum v-aţi împărţit rolurile în echipă? Cine e şeful?

– N-avem șef nici când cântăm în formule extinse, cu atât mai puțin în doi. Încercăm variante, ne jucăm cu ele până când ne plac, le putem schimba și după ani de zile (dacă ne vin idei mai bune)… Scopul e ca în sală să ajungă ce e mai bun și mai interesant din tot ce-am găsit noi.

– De unde îţi vin ideile, Ada? Câte dintre ele aparţin copilului care ai fost cândva?

– Ideile vin de peste tot. În teatru ideile curg, iar eu culeg ce-mi dau regizorii, actorii, scenografii, mașiniștii, luminiștii, sunetiștii, portarii… Majoritatea nici nu știu cât îi inspiră pe alții. Toți avem ascuns în noi copilul care-am fost cândva, iar jocul îi permite ființei umane să-și resusciteze curiozitatea, bucuria și felul proaspăt de a vedea lumea.

– Cât de important este pentru tineri festivalul de la Iaşi? Cât de importante sunt muzica şi teatrul pentru tineri?

– Sunt oameni și oameni. Segmentul cu aderență la teatru n-o fi mare, dar în sufletul lui mare încape enorm și e minunat că-l hrăniți. În studenție alergam prin țară să văd spectacole. Ah, ce m-aș fi bucurat să vină spectacolele alea la mine! Ochiul tânăr vede mai bine, mai clar, mai viu lumea. Omul e într-o construcție permanentă de sine, iar în tinerețe se formează cea mai mare parte din omul de mai târziu. Pentru acest om e extraordinar festivalul de la Iași și toate evenimentele care țin cont că există tineri pe lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *